Delia s-a născut la Ploiești, dar trăiește în București, unde a terminat Facultatea de Teatru – Actorie și unde activează de circa 16 ani în domeniul improvizației.
E stăpână de două pisici și spune despre ea că are un metabolism rapid, pentru că: ridic chestii grele cam prea lejer. Crede că superputerea ei e faptul că-și asumă task-uri de organizare pe care nu le vrea nimeni. Și e mai degrabă un blestem.
Delia excelează la capitolul improvizație, de aia umorul ei preferat e ăla care se naște atunci, pe loc, că e de personaj, de limbaj, umor negru sau simply randomși abordează o gamă infinită de teme: orice îmi dă publicul ca sugestie, deci nu există limite sau tabuu-uri.
Dacă ar fi să se reîncarneze într-un comediant celebru l-ar evita sub orice formă pe Jimmy Carr pentru că arată și glumește ca și cum e făcut din plastic.
În schimb, îi place Shane Gillis, de la care are și replica ei preferată: ”Being racist isn’t like a yes or no thing. It’s not like you have it or you don’t have it. Being racist is more like being hungry. It’s like, yeah, you’re not right now. You’re not hungry right now, but a cheeseburger could cut you off on a highway. You get hungry.“
Dar îi mai plac și Radu Isac, Patrice O’Neal și Louis CK pe stand-up, Cătălin Coșarcă și Zach Woods pe improvizație. Ah, și Costel pe ambele.
Și pentru că mulți ne-au întrebat cine ne place nouă pe improvizație, răspunsul e mai simplu ca o adunare de clasa doua: Delia Riciu, tu ești preferata noastră.
Formular de contact